Colaj poze vechi familie.png
Concept

Călătoria

În anul 2008, când am deschis primul restaurant Casa Bunicii Timișoara, am avut în vedere două lucruri: să punem pe masă, în fața voastră, mâncărurile copilăriei și “multiculturalismul culinar” al familiei noastre și, totodată, să creăm un loc în care familiile cu copii să fie

binevenite și ajutate.

Familia mea a migrat din ceea ce acum se numește Banatul Sârbesc după trasarea frontierelor în urma primului război mondial. Stabiit întâi la Jimbolia apoi la Jebel, străbunicul meu a fost meșteșugar de căpestre și hamuri pentru cai. Bunica mea, așa cum era obiceiul atunci, a rămas în casă ca să ajute în gospodărie unde erau calfe și șăgârți de hrănit în fiecare zi. A rămas orfană de mamă cand era foarte mică iar străbunicul s-a recăsătorit cu o unguroaică. Așa a invațat bunica nu doar limbile maghiară și germană dar și mâncărurile acestora.

Bunica era foarte pricepută și la prăjituri așa că atunci cand erau nunți în sat ea conducea echipa de femei care pregăteau turțile și torturile.

Asta a fost casa în care eu am crescut până am mers la școală și în care m-am întâlnit de mic cu mancărurile pa care astăzi încerc să vi le aduc și vouă.

b.jpg

„Am avut recent un eveniment privat la Casa Bunicii. Ni s-a oferit tot ce am cerut la un preț avantajos, mâncarea a fost delicioasă, iar personalul profesionist. Spațiul de joacă pentru copii e un mare plus. Recomand!”

Andreea Hus